Înțeles
(Rar) Căruță mică și ușoară, trasă de un singur cal sau împinsă de om.
„Bătrânul își ducea lemnele acasă într-o cărucioară.”
Sinonime
- căruțuță
- cărucior
Cum se folosește
Se desparte -cioa-. Plural: cărucioare.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- cărucioarei
- plural
- cărucioare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).