Înțelesuri
- 1
Podoabă în formă de verigă, purtată la încheietura mâinii sau pe braț.
„Purta o brățară de argint moștenită de la bunica.”
- 2
Manșeta brodată de la mâneca unei cămăși țărănești.
„Brățările cămășii erau cusute cu arnici roșu.”
- 3
(tehnic) Piesă de metal care se strânge în jurul altor piese, ca să le prindă laolaltă sau să le fixeze de zid.
„Au prins burlanul de perete cu două brățări.”
- 4
(Arhitectură) Cerc de metal pus în jurul unei coloane sau ornament sculptat care îl imită.
„Coloanele aveau brățări de bronz la jumătatea înălțimii.”
Sinonime
Expresii și locuțiuni
- Brățară electronicădispozitivul purtat la gleznă sau la mână, prin care e urmărit un om aflat sub supraveghere.
Forme flexionare
- articulat
- brățara
- genitiv-dativ articulat
- brățării
- plural
- brățări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul brachiale, de la brachium („braț”).