DEX Dicționar

brâu

substantiv neutru5 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Cingătoare lată de lână, de piele sau de mătase, cu care se încinge mijlocul, mai ales la portul popular.

    „Flăcăii purtau la sărbătoare brâie țesute în culori vii.”

  2. 2

    Partea corpului pe care o încinge brâul; mijloc, talie.

    „Grâul îi ajungea până la brâu.”

  3. 3

    Ornament în formă de fâșie care înconjoară o clădire, ușile sau ferestrele.

    „Biserica are un brâu de cărămidă roșie pe mijlocul zidului.”

  4. 4

    Fâșie lungă, șir de munți sau de dealuri.

    „Un brâu de dealuri împădurite înconjoară orașul.”

  5. 5

    (Coregrafie) Dans popular cu ritm iute și pași mărunți; melodia lui; brâuleț.

    „La nuntă s-a jucat un brâu bătrânesc.”

Sinonime

Cum se folosește

Articulat: brâul; plural: brâie (pentru dans și melodie, „brâuri”).

Forme flexionare

articulat
brâul
plural
brâie

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Origine nesigură; e apropiat de albanezul brez.

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera B