Înțelesuri
- 1
Cingătoare lată de lână, de piele sau de mătase, cu care se încinge mijlocul, mai ales la portul popular.
„Flăcăii purtau la sărbătoare brâie țesute în culori vii.”
- 2
Partea corpului pe care o încinge brâul; mijloc, talie.
„Grâul îi ajungea până la brâu.”
- 3
Ornament în formă de fâșie care înconjoară o clădire, ușile sau ferestrele.
„Biserica are un brâu de cărămidă roșie pe mijlocul zidului.”
- 4
Fâșie lungă, șir de munți sau de dealuri.
„Un brâu de dealuri împădurite înconjoară orașul.”
- 5
(Coregrafie) Dans popular cu ritm iute și pași mărunți; melodia lui; brâuleț.
„La nuntă s-a jucat un brâu bătrânesc.”
Cum se folosește
Articulat: brâul; plural: brâie (pentru dans și melodie, „brâuri”).
Forme flexionare
- articulat
- brâul
- plural
- brâie
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Origine nesigură; e apropiat de albanezul brez.