Înțelesuri
- 1
Încăpere mică și răcoroasă dintr-o casă, în care se țin alimentele și proviziile pentru iarnă.
„Are cămara plină de borcane cu zacuscă și compot.”
- 2
(Învechit) Cameră, odaie dintr-o casă sau dintr-un palat.
„Domnița s-a retras în cămara ei.”
Sinonime
- celar
- beci
Cum se folosește
Celar e forma populară, aproape ieșită din uz. Beciul e sub pământ; cămara e la nivelul casei.
Expresii și locuțiuni
- Cămara domnească(în Evul Mediu) veniturile proprii ale domnului, din vămi, ocne și alte dări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- cămării
- plural
- cămări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul camara („boltă, încăpere boltită”), înrudit cu cameră.