Înțelesuri
- 1
Viața celui care a intrat în ordinul monahilor.
„Viața de călugărie e plină de rugăciune.”
- 2
(Învechit) Mănăstire, loc în care trăiesc laolaltă călugării sau călugărițele.
„Au poposit într-o călugărie din munți.”
Sinonime
- monahism
Cum se folosește
Fără plural.
Forme flexionare
- articulat
- călugăria
- genitiv-dativ
- călugării
- genitiv-dativ articulat
- călugăriei
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la călugăr, cu sufixul -ie.