Înțelesuri
- 1
Bucată de lemn sau de metal pusă între dinții unui animal ca să țină gura deschisă; cârpă îndesată în gura cuiva ca să nu strige.
„I-au băgat un căluș în gură.”
- 2
Bețișor din mecanismul unei capcane de lemn.
„Capcana s-a închis când călușul a sărit.”
- 3
Piesă mică de lemn pe care se sprijină coardele unui instrument muzical.
„Vioara avea călușul crăpat.”
- 4
Suport de lemn pe care pictorul își pune tabloul când lucrează; șevalet.
„Pictorul și-a așezat pânza pe călușul din colț.”
- 5
Dans popular jucat de flăcăi, în preajma Rusaliilor, cu figuri variate; melodia lui.
„Călușul se joacă în satele din Oltenia.”
- 6
Utilaj de foraj care rotește prăjinile.
„Sonda era echipată cu un căluș.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: călușuri.
Expresii și locuțiuni
- a pune cuiva căluș în gurăa-l împiedica să vorbească.
Forme flexionare
- plural
- călușuri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la cal, cu sufixul -uș.