Înțelesuri
- 1
Femeie care s-a legat să ducă o viață religioasă austeră, într-o mănăstire; monahie.
„Călugărițele lucrează în grădina mănăstirii.”
- 2
Insectă carnivoră de talie mare, verzuie sau maronie, ale cărei picioare din față, ca niște cârlige, țin prada.
„Călugărița stă nemișcată ca să-și prindă prada.”
Sinonime
- monahie
- maică
- monahă
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- călugăriței
- plural
- călugărițe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din «călugăr» și sufixul -iță.