Înțelesuri
- 1
Animal marin cu corp moale și opt brațe lungi cu ventuze.
„Caracatița se ascunde printre stânci și își schimbă culoarea.”
- 2
(Figurat) Organizație sau persoană lacomă, care își întinde influența peste tot.
„Rețeaua de corupție era o adevărată caracatiță.”
Cum se folosește
Pluralul e „caracatițe”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- caracatiței
- plural
- caracatițe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din rusă (karakatița).