Înțelesuri
- 1
Poftă trecătoare și nejustificată, cerută cu încăpățânare.
„Nu-i face toate capriciile copilului!”
- 2
(Muzică) Piesă instrumentală liberă, plină de fantezie.
„Violonistul a cântat un capriciu de Paganini.”
Sinonime
- toană
- moft
- fantezie
- năzbâtie
Cum se folosește
Pluralul e „capricii”.
Forme flexionare
- articulat
- capriciul
- plural
- capricii
- plural articulat
- capriciile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza caprice și din italiana capriccio.