Înțelesuri
- 1
(Familiar) Șiretlic, portiță găsită de cineva ca să iasă dintr-o situație grea; subterfugiu.
„A găsit el o chichiță ca să nu plătească amenda.”
- 2
Cutia mică de sub capra unei trăsuri; (regional) despărțitură mică, ca o cutiuță, în interiorul unei lăzi.
„Vizitiul ținea biciul de rezervă în chichița trăsurii.”
Cum se folosește
Familiar. Genitiv-dativ: chichiței; plural: chichițe.
Expresii și locuțiuni
- a căuta chichițeA scormoni după cusururi și nod în papură acolo unde aproape nu sunt.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- chichiței
- plural
- chichițe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din „chichie” (cuvânt puțin folosit, de origine neogreacă) și sufixul -iță.