Înțelesuri
- 1
Bețișor de lemn cu o gămălie la capăt, care se aprinde prin frecare și servește la aprinsul focului, al lumânării sau al țigării.
„A scăpărat un chibrit ca să vadă în beci.”
- 2
Cutia în care se țin asemenea bețișoare.
„Ia chibritul din bucătărie, că se termină lumânarea.”
Atenție la scriere
- Chibrituri sau chibrite? — Pluralul literar e „chibrituri”: „o cutie de chibrituri”. „Chibrite” e o formă populară, înregistrată în dicționarele mari, dar pe care DOOM 3 nu o acceptă.
Forme flexionare
- plural
- chibrituri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din turcă (kibrit).