Înțelesuri
- 1
Curaj, vitejie, îndrăzneală.
„S-a luptat cu bravură până la capăt.”
- 2
Faptă vitejească, eroism.
„Soldatul a primit o medalie pentru bravură.”
Antonime
Cum se folosește
Plural: bravuri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- bravurii
- plural
- bravuri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (bravoure).