Înțelesuri
- 1
Deschizătura prin care se ia hrana și prin care ies sunetele vorbirii, la om și la animale.
„A deschis gura să spună ceva, dar s-a răzgândit.”
- 2
Buzele și deschizătura dintre ele.
„Are o gură mică și zâmbet subțire.”
- 3
Îmbucătura; cât încape odată în gură.
„N-a luat nici măcar o gură de apă.”
- 4
(Figurat) Vorba cuiva; felul lui de a vorbi.
„Are gură bună, împacă pe oricine.”
- 5
(Figurat) Om pe care trebuie să-l hrănești.
„Are cinci guri de hrănit acasă.”
- 6
Deschizătura unui obiect, a unei încăperi sau a unui loc.
„S-a oprit la gura tunelului.”
Sinonime
- cavitate bucală
- deschizătură
- vorbă
Expresii și locuțiuni
- A-i lua gura pe dinaintea spune fără să vrea ceva ce trebuia ținut pentru sine.
- A pune lacăt pe gurăa tăcea, a nu mai scoate o vorbă.
- Cu sufletul la gurăabia mai putând răsufla, de emoție sau de oboseală.
- A-i da cuiva o gurăa-l săruta.
- Gură-cascăom care stă și privește, fără să facă nimic.
- A uita de la mână până la gurăa fi tare uituc.
- A face gurăa striga, a se certa cu glas tare.
Etimologie
Moștenit din latină (gula „gât”), cu sensul mutat la gură.