Înțelesuri
- 1
Fiecare dintre unitățile din care e alcătuită vorbirea; cuvânt.
„Nu i-a spus o vorbă toată seara.”
- 2
Șir de cuvinte care exprimă un gând; spusă.
„Vorbele lui m-au liniștit.”
- 3
Discuție, conversație.
„Au stat la vorbă până târziu în noapte.”
- 4
Ce povestește cineva, mai ales pe larg.
„Ne-a ținut cu vorba lui aproape o oră.”
- 5
Spusă veche, cunoscută de toată lumea, care cuprinde o învățătură; proverb.
„Vorba veche: cine se scoală de dimineață departe ajunge.”
- 6
Ce se spune din om în om, fără să se știe dacă e adevărat; zvon.
„Umblă vorba că se scumpește pâinea.”
- 7
Promisiune; cuvânt dat.
„Și-a ținut vorba până la capăt.”
- 8
Înțelegere făcută între oameni prin viu grai.
„Au făcut vorbă să se întâlnească duminică.”
- 9
Ce îți spune cineva ca să te îndrume; sfat.
„Ascultă vorba bătrânilor, că au trecut prin multe.”
- 10
Puterea de a scoate cuvinte; glasul.
„După accident și-a pierdut o vreme vorba.”
- 11
Felul de a vorbi al cuiva; grai.
„Se cunoaște după vorbă că e din Ardeal.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A avea o vorbă cu cinevaa avea ceva de discutat cu el.
- Vorba vineașa se zice, dar nu e chiar așa.
- Lasă vorba!tăcere! niciun cuvânt!
- Din vorbă în vorbătrecând de la un subiect la altul.
- Om de vorbăom care își ține cuvântul dat.
- Vorbe de clacăvorbărie fără rost și fără miez.
- Ce mai atâta vorbă?de ce să mai lungim discuția?
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- vorbei
- plural
- vorbe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Etimologie nesigură; se compară cu un cuvânt slav.