Înțelesuri
- 1
Căruia îi place să vorbească mult.
„Șoferul de taxi a fost foarte vorbăreț tot drumul.”
- 2
(Figurat) Expresiv, care spune mult fără vorbe.
„Avea niște ochi vorbăreți, care trădau tot ce simțea.”
Sinonime
- guraliv
- limbut
- flecar
- bun de gură
Antonime
- tăcut
- taciturn
- ursuz
Cum se folosește
Femininul e „vorbăreață”; pluralul „vorbăreți”, „vorbărețe”.
Forme flexionare
- masculin plural
- vorbăreți
- feminin
- vorbăreață
- feminin plural
- vorbărețe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).