DEX Dicționar

vorbăreț

adjectiv2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Căruia îi place să vorbească mult.

    „Șoferul de taxi a fost foarte vorbăreț tot drumul.”

  2. 2

    (Figurat) Expresiv, care spune mult fără vorbe.

    „Avea niște ochi vorbăreți, care trădau tot ce simțea.”

Sinonime

Antonime

Cum se folosește

Femininul e „vorbăreață”; pluralul „vorbăreți”, „vorbărețe”.

Forme flexionare

masculin plural
vorbăreți
feminin
vorbăreață
feminin plural
vorbărețe

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Format din „a vorbi” și sufixul -ăreț.

Cuvântul de bază, în dicționar: a vorbi

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera V