Înțelesuri
- 1
A avea darul vorbirii; a rosti cuvinte.
„Copilul a început să vorbească la doi ani.”
- 2
A spune ceva prin cuvinte; a-și exprima gândurile.
„A vorbit puțin, dar la obiect.”
- 3
A discuta cu cineva; a purta o conversație.
„Au vorbit la telefon aproape o oră.”
- 4
A se exprima într-o anumită limbă.
„Vorbește trei limbi străine, învățate din copilărie.”
- 5
A se adresa cuiva.
„Îi vorbesc și nu-mi răspunde.”
- 6
A ține un discurs în fața unui public.
„A vorbit la adunarea din sat despre drumul comunal.”
- 7
A se înțelege cu cineva asupra unui lucru.
„Am vorbit cu el să vină mâine dimineață.”
- 8
(Despre fapte, dovezi) A dovedi, a arăta ceva fără a mai fi nevoie de explicații.
„Faptele vorbesc de la sine.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A vorbi de răua bârfi, a spune lucruri urâte despre cineva în lipsa lui.
- A vorbi de unul singura gândi cu voce tare, fără să ai cu cine sta de vorbă.
- A vorbi în barbăa vorbi încet, mormăind pentru sine.
- A vorbi verzi și uscatea vorbi multe și de toate, fără rost.
- A vorbi de la obraza spune verde în față, fără ocolișuri.
Etimologie
Format în română, de la substantivul „vorbă”.