Înțelesuri
- 1
A articula sunete sau cuvinte cu organele vorbirii; a pronunța.
„Copilul a rostit primul cuvânt.”
- 2
A spune, a expune, a povesti.
„Oratorul a rostit un discurs de zece minute.”
- 3
A comunica o dispoziție, un ordin sau o sentință.
„Judecătorul a rostit sentința.”
- 4
(Țesătorie) A înfășura pânza gata țesută pe sulul din față al războiului și a lăsa să se desfacă urzeala de pe cel din spate.
„Țesătoarea rostește pânza după fiecare palmă.”
Sinonime
- a pronunța
- a spune
- a expune
- a recita
Etimologie
Din «rost».