Înțelesuri
- 1
A scoate sunete, silabe sau cuvinte cu vocea; a rosti.
„Copilul pronunță greu litera r.”
- 2
A ține un discurs sau o cuvântare.
„Rectorul a pronunțat un cuvânt de deschidere.”
- 3
A da o hotărâre oficială, mai ales o sentință.
„Instanța a pronunțat sentința.”
- 4
(Reflexiv) A-ți spune părerea; a lua o poziție.
„Ministrul nu s-a pronunțat încă asupra proiectului.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A pronunța o sentințăa anunța hotărârea unei instanțe.
- A se pronunța pentrua-ți declara sprijinul pentru ceva.
Atenție la scriere
- Anunță, pronunță, renunță (nu „anunțează”) — „A anunța”, „a pronunța”, „a renunța”, „a denunța” se conjugă fără „-ez”: „el anunță”, „ea pronunță”, „ei renunță”. La fel „a contesta – contestă”, „a atesta – atestă”.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- pronunț
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- pronunță
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să pronunț
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să pronunțe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul pronuntiare, prin franceză (prononcer).