Înțelesuri
- 1
A aduce la cunoștință; a anunța, a informa.
„Școala i-a înștiințat pe părinți despre vacanță.”
- 2
(Învechit, reflexiv) A lua cunoștință, a afla.
„S-a înștiințat de cele întâmplate.”
Antonime
Cum se folosește
Se pronunță «în-ști-in-ța»; prezentul: eu înștiințez, el înștiințează.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- înștiințez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- înștiințează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să înștiințez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să înștiințeze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din în + știință.