Înțelesuri
- 1
A da pe cineva sau ceva în grija unei persoane în care ai încredere.
„Mi-a încredințat cheile casei cât a lipsit.”
- 2
A spune cuiva un secret sau un gând intim.
„I-a încredințat prietenului taina lui.”
- 3
A asigura pe cineva de adevărul unui lucru.
„Te încredințez că nu s-a întâmplat nimic grav.”
- 4
(Reflexiv) A se convinge de ceva.
„Ne-am încredințat că ușa e încuiată.”
Sinonime
- a da în grijă
- a confia
- a asigura
Cum se folosește
Prezentul: eu încredințez, el încredințează.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- încredințez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- încredințează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să încredințez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să încredințeze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din în- și credință.