Înțelesuri
- 1
A aduce ceva la cunoștința cuiva.
„Ne-a anunțat că se mută.”
- 2
A face public un lucru.
„Rezultatele se anunță vineri.”
- 3
A vesti ceva ce urmează să vină.
„Cerul acoperit anunța ploaie.”
Antonime
- a ascunde
- a tăinui
Expresii și locuțiuni
- A anunța pe cinevaa-i da de știre.
Atenție la scriere
- Anunță, pronunță, renunță (nu „anunțează”) — „A anunța”, „a pronunța”, „a renunța”, „a denunța” se conjugă fără „-ez”: „el anunță”, „ea pronunță”, „ei renunță”. La fel „a contesta – contestă”, „a atesta – atestă”.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- anunț
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- anunță
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să anunț
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să anunțe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul annoncer și din latinescul annuntiare.