Înțelesuri
- 1
A face cunoscut ceva cuiva; a transmite o informație, o hotărâre, o veste.
„Rezultatele se comunică luni, prin e-mail.”
- 2
A schimba idei și gânduri cu cineva; a te înțelege cu cineva prin vorbă sau prin scris.
„Comunică bine cu elevii, deși e la prima catedră.”
- 3
(Despre încăperi, drumuri, ape) A fi legat de altceva, a da în...
„Bucătăria comunică direct cu terasa.”
Sinonime
Antonime
- a tăinui
- a ascunde
Expresii și locuțiuni
- A comunica o vestea o duce la cunoștința cuiva, de obicei în chip oficial.
- Vase comunicantevase legate între ele, în care lichidul urcă la același nivel; (figurat) lucruri care se influențează unul pe altul.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- comunic
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- comunici
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- comunică
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să comunic
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să comunice
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (communiquer), la origine din latinescul communicare („a pune ceva în comun”).