Înțelesuri
- 1
(Despre regi, împărați) A renunța la tron, a se lipsi de domnie.
„Regele a fost silit să abdice și să plece din țară.”
- 2
Figurat: a renunța la ceva (la un drept, la o convingere), mai ales în fața greutăților; a ceda.
„Nu abdica de la principiile tale doar ca să le fii pe plac celorlalți.”
Sinonime
Antonime
- a înscăuna
Cum se folosește
Prezentul: eu abdic, tu abdici, el abdică. Se construiește cu „de la”: a abdica de la ceva.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- abdic
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- abdici
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- abdică
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să abdic
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să abdice
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (abdiquer) și din latină (abdicare).