DEX Dicționar

a strica

verb11 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    A face ca ceva să nu mai funcționeze; a deteriora.

    „A stricat telecomanda din prima zi.”

  2. 2

    (Reflexiv, despre alimente) A nu mai fi bun de mâncat, a se altera.

    „S-a stricat laptele de la căldură.”

  3. 3

    (Reflexiv, despre vreme) A se face urât: înnorat, ploios sau rece.

    „Se strică vremea spre seară.”

  4. 4

    A face rău unei situații sau unei legături între oameni.

    „I-a stricat toate planurile cu o singură vorbă.”

  5. 5

    A schimba în rău firea cuiva.

    „L-au stricat prietenii, era un copil cuminte.”

  6. 6

    (Familiar) A cheltui bani fără folos.

    „A stricat o groază de bani pe fleacuri.”

  7. 7

    A desface ceva făcut; a demola.

    „Au stricat gardul vechi și au pus altul.”

  8. 8

    A încălca o înțelegere.

    „A stricat târgul chiar în ultima clipă.”

  9. 9

    (Popular) A sparge învelișul tare al unui lucru, ca să scoți miezul.

    „Strică nucile cu ciocanul, pe prag.”

  10. 10

    (Popular) A schimba o bancnotă mare în bani mărunți.

    „Poți să-mi strici o hârtie de o sută?”

  11. 11

    A pricinui o pagubă sau un rău cuiva.

    „Omul acesta nu strică nimănui cu nimic.”

Expresii și locuțiuni

  • A strica orzul pe gâștea irosi ceva bun pe cineva care nu-l prețuiește.
  • Nu strică să…e bine să…, n-ar fi rău să…
  • A se strica de râsa râde foarte tare.
  • A se strica căruța în mijlocul drumuluia da de piedici tocmai când ești departe de țintă.

Forme flexionare

indicativ prezent pers. 1 singular
stric
indicativ prezent pers. a 2-a singular
strici
indicativ prezent pers. a 3-a singular
strică
conjunctiv prezent pers. 1 singular
să stric
conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
să strice

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Moștenit din latină (extricare).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera S