Înțelesuri
- 1
A face ca ceva să nu mai funcționeze; a deteriora.
„A stricat telecomanda din prima zi.”
- 2
(Reflexiv, despre alimente) A nu mai fi bun de mâncat, a se altera.
„S-a stricat laptele de la căldură.”
- 3
(Reflexiv, despre vreme) A se face urât: înnorat, ploios sau rece.
„Se strică vremea spre seară.”
- 4
A face rău unei situații sau unei legături între oameni.
„I-a stricat toate planurile cu o singură vorbă.”
- 5
A schimba în rău firea cuiva.
„L-au stricat prietenii, era un copil cuminte.”
- 6
(Familiar) A cheltui bani fără folos.
„A stricat o groază de bani pe fleacuri.”
- 7
A desface ceva făcut; a demola.
„Au stricat gardul vechi și au pus altul.”
- 8
A încălca o înțelegere.
„A stricat târgul chiar în ultima clipă.”
- 9
(Popular) A sparge învelișul tare al unui lucru, ca să scoți miezul.
„Strică nucile cu ciocanul, pe prag.”
- 10
(Popular) A schimba o bancnotă mare în bani mărunți.
„Poți să-mi strici o hârtie de o sută?”
- 11
A pricinui o pagubă sau un rău cuiva.
„Omul acesta nu strică nimănui cu nimic.”
Sinonime
Expresii și locuțiuni
- A strica orzul pe gâștea irosi ceva bun pe cineva care nu-l prețuiește.
- Nu strică să…e bine să…, n-ar fi rău să…
- A se strica de râsa râde foarte tare.
- A se strica căruța în mijlocul drumuluia da de piedici tocmai când ești departe de țintă.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- stric
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- strici
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- strică
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să stric
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să strice
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (extricare).