Înțelesuri
- 1
A scoate sunete puternice cu glasul; a țipa.
„A strigat după ajutor până a răgușit.”
- 2
A spune ceva cu glas tare, ca să se audă departe.
„A strigat de la fereastră că vine imediat.”
- 3
A chema pe cineva rostindu-i numele cu glas tare.
„Mama îl striga de la poartă.”
- 4
A se răsti la cineva; a-i vorbi tare și cu mânie.
„Nu mai striga la copil, că nu înțelege mai bine așa.”
- 5
(Despre animale și păsări) A scoate sunetele proprii speciei.
„Cocoșul a strigat de trei ori înainte de ziuă.”
Expresii și locuțiuni
- A striga catalogula face apelul elevilor, citindu-le numele pe rând.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- strig
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- strigi
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- strigă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să strig
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să strige
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină, dintr-un cuvânt înrudit cu strix („bufniță”).