Înțelesuri
- 1
A sili pe cineva să facă ceva.
„Nimeni nu te obligă să semnezi azi.”
- 2
(Despre legi, reguli) A impune o îndatorire.
„Legea obligă șoferii să poarte centura.”
- 3
(Reflexiv) A-și lua o răspundere, a se angaja.
„S-a obligat să termine lucrarea până vineri.”
Sinonime
Antonime
- a scuti
- a dispensa
Expresii și locuțiuni
- Noblețea obligăcine are un rang sau un renume trebuie să se poarte pe măsură.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- oblig
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- obligi
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- obligă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să oblig
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să oblige
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (obligare) și franceză (obliger).