Înțelesuri
- 1
(reflexiv) A căpăta o deprindere, făcând mereu același lucru.
„S-a obișnuit să se scoale devreme.”
- 2
A face pe cineva să capete o deprindere.
„I-a obișnuit pe copii cu ordinea.”
- 3
A avea obiceiul de a face ceva.
„Obișnuiește să citească seara.”
Antonime
- a se dezvăța
- a se dezobișnui
Expresii și locuțiuni
- Ca de obiceica întotdeauna.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- obișnuiesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- obișnuiește
- imperfect pers. 1 singular
- obișnuiam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să obișnuiesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să obișnuiască
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format în română de la obicină, cuvânt vechi pentru „obicei”, venit din bulgară.