Înțelesuri
- 1
(reflexiv) A căpăta o deprindere, făcând mereu același lucru.
„S-a obișnuit să se scoale devreme.”
- 2
A face pe cineva să capete o deprindere.
„I-a obișnuit pe copii cu ordinea.”
- 3
A avea obiceiul de a face ceva.
„Obișnuiește să citească seara.”
Sinonime
- a se deprinde
- a se învăța
- a se familiariza
Antonime
- a se dezvăța
- a se dezobișnui
Expresii și locuțiuni
- Ca de obiceica întotdeauna.
Etimologie
Format în română de la obicină, cuvânt vechi pentru „obicei”, venit din bulgară.