Înțelesuri
- 1
A presupune; a-și închipui.
„Bănuiam că se va întâmpla așa, dar n-am zis nimic.”
- 2
A socoti pe cineva vinovat de o faptă; a suspecta.
„E bănuit de furt, dar nu s-a dovedit nimic.”
- 3
A simți dinainte că se va întâmpla ceva.
„Bănuia că se apropie o furtună, după cum se purtau vitele.”
- 4
(Regional) A-i purta cuiva supărare; a-l dojeni.
„Să nu mă bănuiești că n-am venit la timp.”
Sinonime
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A bănui pe nedrepta socoti pe cineva vinovat fără temei.
- Nici nu bănuieștehabar n-are de ceea ce se petrece.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- bănuiesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- bănuiește
- imperfect pers. 1 singular
- bănuiam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să bănuiesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să bănuiască
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din maghiară (bánni).