Înțelesuri
- 1
A bănui pe cineva că a făcut ceva rău.
„Vecinii l-au suspectat pe el, dar nu aveau nicio dovadă.”
- 2
A pune la îndoială un lucru, a nu-l crede întru totul.
„Medicul a suspectat o fractură și a cerut o radiografie.”
Sinonime
- a bănui
- a se îndoi de
Antonime
- a avea încredere
Expresii și locuțiuni
- A suspecta pe cineva de cevaa-l bănui de o faptă, fără să ai încă dovezi.
- Nu suspectez pe nimeniformulă prin care spui că nu bănuiești pe nimeni.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- suspectez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- suspectează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să suspectez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să suspecteze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul suspecter.