Înțelesuri
- 1
A aduce sub stăpânirea sa, prin forță; a cuceri.
„Romanii au supus Dacia după două războaie.”
- 2
(Reflexiv) A da ascultare; a accepta o autoritate sau o hotărâre.
„S-a supus deciziei instanței, deși n-a fost de acord.”
- 3
A face ca cineva sau ceva să treacă printr-o încercare, printr-un tratament.
„Proba a fost supusă unei analize de laborator.”
- 4
A prezenta ceva cuiva spre judecată sau spre aprobare.
„Proiectul a fost supus votului consiliului.”
Sinonime
- a cuceri
- a subjuga
- a se pleca
Antonime
- a se răzvrăti
- a se împotrivi
- a elibera
Expresii și locuțiuni
- A supune la vota lăsa o hotărâre în seama voturilor.
- A se supune unui ordina face ce ți s-a poruncit, fără să crâcnești.
Etimologie
Moștenit din latinescul supponere.