Înțelesuri
- 1
A aduce sub stăpânirea sa, prin forță; a cuceri.
„Romanii au supus Dacia după două războaie.”
- 2
(Reflexiv) A da ascultare; a accepta o autoritate sau o hotărâre.
„S-a supus deciziei instanței, deși n-a fost de acord.”
- 3
A face ca cineva sau ceva să treacă printr-o încercare, printr-un tratament.
„Proba a fost supusă unei analize de laborator.”
- 4
A prezenta ceva cuiva spre judecată sau spre aprobare.
„Proiectul a fost supus votului consiliului.”
Sinonime
Expresii și locuțiuni
- A supune la vota lăsa o hotărâre în seama voturilor.
- A se supune unui ordina face ce ți s-a poruncit, fără să crâcnești.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- supun
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- supui
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- supune
- perfect simplu pers. 1 singular
- supusei
- perfect simplu pers. 1 plural
- supuserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- supuseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să supun
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să supună
- gerunziu
- supunând
- participiu
- supus
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latinescul supponere.