Înțelesuri
- 1
A face ca o părere, o regulă sau o măsură să fie acceptată; a sili pe cineva să facă ceva.
„Guvernul a impus noi reguli de circulație.”
- 2
A stârni respect, admirație sau teamă prin felul tău de a fi.
„Profesoara impunea respect prin liniștea ei.”
- 3
(Reflexiv) A se afirma, a câștiga prestigiu.
„Tânărul s-a impus repede în echipă.”
- 4
(Reflexiv, despre un lucru) A fi necesar, a se cere.
„Se impune o reparație urgentă la acoperiș.”
- 5
A obliga pe cineva să plătească un impozit.
„Autoritățile au impus noi taxe pe locuințe.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A impune respecta te face respectat prin înfățișare sau purtare.
- A se impunea fi necesar; a se afirma.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- impun
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- impui
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- impune
- perfect simplu pers. 1 singular
- impusei
- perfect simplu pers. 1 plural
- impuserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- impuseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să impun
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să impună
- gerunziu
- impunând
- participiu
- impus
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul imponere, cu sensuri luate din franceză (imposer).