Înțelesuri
- 1
(Popular) A ucide, a omorî; a doborî un adversar.
„Nimic nu poate răpune un om hotărât.”
- 2
(Figurat) A birui pe cineva într-o dispută de argumente.
„Argumentul său poate răpune orice obiecție.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu răpun, el răpune. Perfect simplu: eu răpusei; participiu: răpus.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- răpun
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- răpui
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- răpune
- perfect simplu pers. 1 singular
- răpusei
- perfect simplu pers. 1 plural
- răpuserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- răpuseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să răpun
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să răpună
- gerunziu
- răpunând
- participiu
- răpus
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (reponere).