Înțelesuri
- 1
A face cuiva o rană, a-l vătăma trupește.
„A fost rănit la umăr de o schijă.”
- 2
A pricinui cuiva o durere sufletească.
„L-au rănit vorbele spuse în glumă.”
Expresii și locuțiuni
- Rănit în amorul propriuatins în mândria lui.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- rănesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- rănește
- imperfect pers. 1 singular
- răneam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să rănesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să rănească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavul raniti.