Înțelesuri
- 1
A-l scăpa pe cineva de boală; a-l pune pe picioare.
„Doctorul l-a vindecat în două săptămâni.”
- 2
(Reflexiv) A scăpa de o boală sau de o rană.
„S-a vindecat greu, dar s-a vindecat.”
- 3
(Reflexiv, despre răni) A se închide, a se cicatriza.
„Tăietura s-a vindecat fără urmă.”
- 4
(Figurat) A face să treacă o durere sufletească.
„Timpul vindecă multe.”
Sinonime
- a tămădui
- a lecui
- a se însănătoși
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A se vindeca de o patimăa scăpa de un obicei rău.
- Rana s-a vindecats-a închis; (figurat) supărarea a trecut.
Atenție la scriere
- „Vindicativ” înseamnă „răzbunător”, nu „vindecător” — „Vindicativ” e un cuvânt livresc pentru „răzbunător”. Un tratament care vindecă e „curativ” sau „vindecător”, nu „vindicativ”.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- vindec
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- vindeci
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- vindecă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să vindec
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să vindece
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (vindicare).