Înțelesuri
- 1
Care vindecă sau ajută la vindecare.
„Bunica credea în puterea vindecătoare a ceaiului de mușețel.”
- 2
(Substantivat) Om despre care se spune că poate vindeca bolnavii, mai ales prin mijloace nemedicale.
„Oamenii din sat mergeau la un vindecător din munți.”
Sinonime
- tămăduitor
- lecuitor
- curativ
Cum se folosește
Femininul, la singular și la plural, e „vindecătoare”.
Atenție la scriere
- „Vindicativ” înseamnă „răzbunător”, nu „vindecător” — „Vindicativ” e un cuvânt livresc pentru „răzbunător”. Un tratament care vindecă e „curativ” sau „vindecător”, nu „vindicativ”.
Forme flexionare
- masculin plural
- vindecători
- feminin singular și plural
- vindecătoare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).