Înțeles
Care caută să se răzbune; pornit spre răzbunare.
„După ce a fost trădat de prieteni, personajul devine rece și vindicativ.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Livresc. Forme: vindicativă, vindicativi, vindicative. Nu are legătură cu „a vindeca”.
Atenție la scriere
- „Vindicativ” înseamnă „răzbunător”, nu „vindecător” — „Vindicativ” e un cuvânt livresc pentru „răzbunător”. Un tratament care vindecă e „curativ” sau „vindecător”, nu „vindicativ”.
Forme flexionare
- masculin plural
- vindicativi
- feminin
- vindicativă
- feminin plural
- vindicative
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (vindicatif).