Înțeles
Starea celui care a comis o greșeală sau o faptă condamnabilă; sentimentul de a fi vinovat.
„Simțea o vinovăție cumplită pentru cuvintele spuse la nervi.”
Antonime
Forme flexionare
- articulat
- vinovăția
- genitiv-dativ articulat
- vinovăției
- plural
- vinovății
- plural articulat
- vinovățiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Derivat din vinovat, moștenit din latinescul vae („vai”) și notare.