Înțelesuri
- 1
Faptă rea de care e răspunzător cineva; greșeală.
„Recunoaște că a fost vina lui.”
- 2
Faptă pedepsită de lege.
„Judecătorul i-a cântărit vina.”
Antonime
- nevinovăție
- merit
Cum se folosește
Nu se confundă cu vină, forma verbului a veni („să vină mâine”), care se scrie la fel, dar e alt cuvânt.
Expresii și locuțiuni
- A da vina pe cinevaa-l face răspunzător, adesea pe nedrept.
- Din vina cuivadin cauza greșelii lui.
- Fără vinănevinovat.
Etimologie
Din slavul vina.