Înțelesuri
- 1
Casă cu grădină, de obicei aleasă și mai retrasă, la oraș sau într-o stațiune.
„Au închiriat o vilă la munte pentru iarnă.”
- 2
(În Roma antică) Reședință de la țară a unui om bogat, cu domeniu agricol.
„Bogații romani își petreceau verile în vilele lor de la țară.”
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- vilei
- plural
- vile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul villa („casă de țară”), prin italiană și franceză.