Înțelesuri
- 1
(Popular, învechit) Pântece, burtă, partea moale a corpului de sub piept.
„S-a ținut cu mâinile de vintre de atâta râs.”
- 2
(La plural) Măruntaie, organele din burtă.
„Lupul a lăsat în urmă doar vintrele oii.”
- 3
(Popular) Diaree, dizenterie, „boala de burtă” de după o apă sau o mâncare stricată.
„Apa din fântâna aceea i-a dat vintre o săptămână.”
Cum se folosește
Popular și învechit. Plural: vintre. DOOM 3 desparte „vintre” (măruntaie, numai la plural) de „vintre” (pântece; dizenterie), cu G.-D. vintrei.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- vintrei
- plural
- vintre
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul venter, ventris.