Înțeles
Care iartă ușor, înclinat să ierte.
„Bunica era iertătoare cu toți nepoții.”
Sinonime
Antonime
- răzbunător
- neiertător
Cum se folosește
Feminin: iertătoare; plural: iertători, iertătoare.
Forme flexionare
- masculin plural
- iertători
- feminin singular și plural
- iertătoare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a ierta, cu sufixul -ător.