Înțelesuri
- 1
Cel care conduce un proces și dă hotărârea, în numele legii.
„Judecătorul a amânat pronunțarea cu o săptămână.”
- 2
Om chemat să-și spună părerea într-o pricină, ca să se afle adevărul.
„Nu-mi fi judecător, că n-ai fost de față.”
- 3
(Sport) Arbitru; cel care punctează la o probă.
„Judecătorii au acordat note mari la sărituri.”
Sinonime
- magistrat
- jude
- arbitru
Antonime
- împricinat
- acuzat
Expresii și locuțiuni
- Judecător de instrucție(în vechea organizare) magistratul care cerceta cauza înainte de judecată.
- A-și fi singur judecătora-ți cântări singur faptele.
Etimologie
Format în română de la „a judeca”, verb moștenit din latinescul judicare.