Înțelesuri
- 1
Puterea de a gândi limpede și de a cântări o situație; rațiune.
„Are o judecată sănătoasă, chiar și în situații tensionate.”
- 2
Părere, socoteală a cuiva.
„După judecata mea, e prea devreme să hotărâm.”
- 3
(Logică) Formă de gândire prin care se afirmă sau se neagă ceva.
„Orice judecată se exprimă printr-o propoziție.”
- 4
Dezbaterea unei pricini în fața instanței; proces.
„Procesul a ajuns la judecată după luni de anchetă.”
- 5
Hotărârea dată de instanță.
„Judecata a fost în favoarea lui.”
Antonime
- nechibzuință
Expresii și locuțiuni
- Cu judecatăcu cap, cu chibzuință.
- A da în judecatăa chema pe cineva în fața instanței.
- Judecata de Apoijudecata din urmă, la sfârșitul lumii, după credința creștină.
- A-și pierde judecataa nu mai gândi limpede.
Etimologie
Moștenit din latină (judicata, pluralul lui judicatum).