Înțeles
Sora soțului sau a soției, ori soția fratelui cuiva.
„Cumnata ei locuiește în același oraș.”
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- cumnatei
- plural
- cumnate
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul cognata („rudă de sânge”).