Înțelesuri
- 1
Bârnă lungă de lemn, sprijinită pe un stâlp și cu o greutate la un capăt, cu care se scoate găleata de apă din fântână.
„Cumpăna fântânii scârțâia de fiecare dată când o trăgeai.”
- 2
Cântar cu două talere atârnate de capetele unei bare.
„Negustorul punea grâul într-un taler al cumpenei și greutățile în celălalt.”
- 3
(Figurat) Încercare grea, primejdie, nenorocire.
„Familia a trecut cu bine prin cumpăna aceea.”
- 4
(Figurat) Echilibru, măsură, cumpătare.
„Și-a păstrat cumpăna chiar și când toți strigau la el.”
Sinonime
Cum se folosește
Genitiv-dativ: cumpenei; plural: cumpene.
Expresii și locuțiuni
- a sta în cumpănăA nu ști ce să hotărăști, a ezita.
- a trage greu în cumpănăA conta mult, a avea mare importanță.
- cumpăna apelorLinia de pe culmi de unde apele curg spre două părți diferite.
- cumpăna nopțiiMiezul nopții.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- cumpenei
- plural
- cumpene
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavonă (konpona).