Înțelesuri
- 1
Starea unui corp asupra căruia forțele se anulează între ele; stabilitate.
„A pierdut echilibrul pe gheață și era să cadă.”
- 2
Starea neschimbată a unui fenomen care se desfășoară cu aceeași măsură în ambele sensuri.
„Reacția a ajuns la echilibru.”
- 3
Raportul potrivit între lucruri opuse.
„Caută mereu un echilibru între muncă și viața personală.”
- 4
Starea unei balanțe economice în care părțile se acoperă una pe alta.
„Bugetul a fost votat în echilibru.”
- 5
(Biologie) Însușirea unui mediu de a-și păstra alcătuirea aproape neschimbată.
„Pescuitul necontrolat strică echilibrul ecologic.”
- 6
(Figurat) Liniște și cumpătare sufletească.
„Și-a păstrat echilibrul chiar și în zilele acelea.”
Sinonime
- stabilitate
- armonie
- cumpătare
Antonime
- dezechilibru
Expresii și locuțiuni
- A-și pierde echilibrula fi gata să cazi; (figurat) a-și pierde cumpătul.
- Echilibru bugetarstarea unui buget în care veniturile acoperă cheltuielile.
- Echilibru de forțesituația în care mai multe puteri se cumpănesc una pe alta.
Etimologie
Din franceză (équilibre) și latină (aequilibrium, de la aequus „egal” și libra „balanță”).