Înțelesuri
- 1
Faptul de a da cuiva sau la ceva lucrurile necesare pentru o acțiune, o călătorie, o expediție.
„Echiparea navei pentru expediție a durat o lună.”
- 2
Faptul de a dota o fabrică, o instalație sau o clădire cu aparatele trebuincioase.
„Școala a primit fonduri pentru echiparea laboratorului.”
- 3
Faptul de a-și pune echipamentul; îmbrăcare.
„Pompierilor le ia doar câteva secunde echiparea.”
Sinonime
- dotare
- înzestrare
- îmbrăcare
Antonime
- dezechipare
Cum se folosește
Genitivul: echipării; pluralul: echipări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- echipării
- plural
- echipări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la „a echipa”.