Înțelesuri
- 1
Partea plantei care cuprinde organele de înmulțire, adesea frumos colorată.
„Bujorul are o floare mare și parfumată.”
- 2
Planta care face astfel de flori.
„Ține flori pe pervaz, în toate anotimpurile.”
- 3
Perioada în care pomii și plantele înfloresc.
„Pomii sunt în floare, e o priveliște de neuitat.”
- 4
(Figurat) Partea cea mai bună dintr-un grup; ce e mai ales.
„Floarea tineretului a plecat în lume.”
- 5
(Figurat) Perioada cea mai bună a vieții.
„E în floarea vârstei, are toată puterea.”
- 6
Desen sau ornament în formă de floare.
„Poartă o rochie cu flori mici, albastre.”
- 7
Stratul de mucegai care se face pe suprafața unui lichid.
„S-a făcut floare la borcanul cu murături.”
- 8
(La jocul de cărți) Una dintre culori; treflă.
„A avut trei cărți de floare în mână.”
Sinonime
Expresii și locuțiuni
- În floarea) înflorit; b) în plină strălucire.
- Floarea-soareluiplantă înaltă, cu floare mare și galbenă, din care se scoate ulei.
- Floare la urechelucru foarte ușor de făcut.
- A fi floare rarăa fi cu totul deosebit.
Atenție la scriere
- Floarea-soarelui: „uleiul florii-soarelui”, „ulei de floarea-soarelui” — Numele plantei e un compus cu cratimă care își păstrează articolul. Genitivul e „florii-soarelui”, nu „floarei-soarelui”; după prepoziție rămâne „floarea-soarelui”.
- Fluorescent, nu „florescent” — Se scrie „fluorescent”, cu „flu-” la început, ca „fluor”. Cuvântul nu are legătură cu florile.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- florii
- plural
- flori
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (flos, floris).