Înțelesuri
- 1
Care se îndoaie ușor fără să se rupă.
„Furtunul de grădină e flexibil.”
- 2
(Figurat) Care se adaptează ușor la situații noi.
„Firma oferă un program de lucru flexibil.”
- 3
(Gramatică) Care își schimbă forma după gen, număr sau caz.
„Substantivele sunt cuvinte flexibile.”
- 4
(Substantiv neutru) Mănunchi de lamele subțiri de cupru, folosit la legăturile electrice.
„Electricianul a schimbat flexibilul rupt.”
Antonime
- rigid
- inflexibil
Cum se folosește
Femininul e „flexibilă”.
Forme flexionare
- masculin plural
- flexibili
- feminin
- flexibilă
- feminin plural
- flexibile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza flexible și latina flexibilis.