Înțelesuri
- 1
Care stă în echilibru, care nu se înclină într-o parte.
„Încărcătura trebuie să fie echilibrată pe ambele părți ale camionului.”
- 2
(Despre oameni) Calm, cumpătat, care judecă limpede.
„E un om echilibrat, nu se pierde ușor cu firea.”
- 3
În care părțile sunt în proporție potrivită.
„Medicul i-a recomandat o alimentație echilibrată.”
Antonime
- dezechilibrat
- instabil
Cum se folosește
Femininul e „echilibrată”.
Etimologie
De la „a echilibra”; comparat cu franceza équilibré.
Cuvântul de bază, în dicționar: a echilibra